Comunicare nonviolentă

Comunicare nonviolentă

Blog Comunicare Nonviolentă

Nevoile universale – calea către compasiune

De câte ori te-ai surprins judecând pe cineva?
Dar acuzând? Sau punând etichete, dând verdicte, criticând?
Cu voce tare sau doar în gând…
Aceste întrebări nu sunt menite să genereze în tine un sentiment de vină sau rușine, ci doar să-ți direcționeze atenția către interior, către tine însuți/însăți.


Este absolut uman și firesc să facem toate aceste lucruri. Cu toții avem aceste tendințe, mai mult sau mai puțin conștiente. Dacă însă stăm să ne gândim în ce măsură ele ne ajută în vreun fel, constatăm că de fapt astfel de atitudini nu ne prea sunt de folos. Ce ne aduc ele bun, la modul concret? Ne fac mai blânzi în relație cu celălalt? Mai înțelegători, mai înțelepți? Atunci când judecăm pe cineva, chiar și dacă o facem doar în gândurile noastre, suntem oare mai dispuși spre acceptare și iubire?

[Read more…] about Nevoile universale – calea către compasiune

Bine și rău

În ultima vreme m-a preocupat subiectul ”binelui și răului”. Cine îl stabilește, cine îl evaluează, cine îl recompensează sau aplică pedepse? Cum se schimbă el în timp, cât e de flexibil de la o epocă la alta, cum folosim dubla măsură în funcție de propriul interes? 

Istoria umanității e plină de astfel de exemple. Dacă treci de povara înșiruirilor de ani și bătălii, găsesc istoria de fapt a fi mai mult o analiză a naturii umane. În unele privințe parcă nimic nu s-a schimbat la nivel  de reacții individuale, dar în același timp evoluția ca specie e așa de evidentă. 

Însă ce a rezonat cel mai mult luna asta a fost prezentarea TED de mai jos, a lui Robert Sapolsky, care răspunde dintr-o perspectivă a neuroștiinței la aceleași întrebări pe care și Marshall Rosenberg și le-a pus de-a lungul întregii sale cariere:

  • „Ce se întâmplă când pierdem legătura cu nucleul nostru plin de compasiune și devenim violenți?” și
  • ”Ce le permite unor oameni să rămână în contact cu natura lor plină de compasiune chiar și în cele mai cumplite circumstanțe?”


Te invit bineînțeles să urmărești acest video revelator, dar și să îți pui aceste două întrebări de mai sus. Să te gândești la propria viață, la propriile exemple, la propriile justificări când violența pare o soluție așa de potrivită sau când ești mândru că ai putut ”întoarce obrazul”.

Provocarea reală pentru mine a fost să găsesc răspunsuri fără să folosesc termenii de bine și rău (sau sinonime de-ale lor), fără să învinuiesc pe nimeni, fără să blamez pe cineva. Sunt curios ce răspunsuri ai găsit tu.

Cu empatie,

Alexandru Moldovan

https://www.youtube.com/watch?v=ORthzIOEf30

Compasiunea în viețile noastre

Se vorbește despre compasiune încă dinainte de Aristotel (n. 384 î.Hr.). Practicile străvechi de vindecare emoțională aveau la bază această noțiune care derivă din latinescul compati , al cărui sens este de „a suferi împreună cu”, a împărtăși suferința, iar practicile spirituale actuale amintesc foarte mult despre iubirea plină de compasiune.

Întrebarea la care intenționez să răspund prin această serie de articole se referă la ce înțelegem noi prin compasiune? Cu siguranță nu ne dorim doar să suferim împreună cu ceilalți, nu-i așa? 

Ce este, așadar, compasiunea și cum o putem aplica într-un mod constructiv și sănătos în viețile noastre de zi cu zi?

[Read more…] about Compasiunea în viețile noastre

Când un film ajută viața reală

De curând, am revăzut într-o seara cu familia filmul de animație ”Inside out” realizat de Pixar. Anul de lansare, 2015, corespunde și cu întâlnirea mea inițială cu noțiunile de comunicare nonviolentă. Știu că de atunci mi-am spus că filmul acesta l-aș sugera ca și vizionare la orice ciclu de învățământ, pentru că reușește pe lângă acțiunea plină de învățăminte, să dea claritate unor noțiuni de bază despre psihicul și emoțiile umane. 

Țin minte o scenă din film în care prietenul invizibil al eroinei, Bing Bong, e descumpănit că a pierdut în ”Valea Uitării” jucăria care ar fi dus-o pe eroină direct pe lună. Personajul Joy (sau Bucuria) e preocupată de lucruri ”mai importante” pe care le aveau de făcut și încearcă să îi spună că ”totul va fi ok”. Fără reacție, Joy încearcă să-i distragă atenția lui Bing Bong și să-l facă să râdă, să-l gâdilească, să se joace ceva ”înteresant”, dar tot fără succes. În toată această perioadă, personajul Sadness (Tristețea) are o abordare instinctivă, fără vreun scop anume, în care îi spune că îi pare rău de situație fiindcă vede că ceva ce e valoros pentru el s-a pierdut. Joy încearcă să o întrerupă ca nu cumva să facă lucrurile și mai rele, dar surprinzător Bing Bong începe să vorbească despre aminitirile frumoase avute și acum pierdute. În momentul în care Sadness îi spune ”da, e trist”, Bing Bong o ia în brațe și după câteva suspine declară că ”se simte mai bine” și că îi va duce la locul dorit. Confuză de proces și rezultat, Joy o întreabă pe Sadness ”Cum ai făcut asta?”, iar ea spune că ”Nu știu. Era doar trist și eu l-am ascultat”. 

[Read more…] about Când un film ajută viața reală

Care e ”jobul” unui părinte?

Deseori când vorbesc cu prietenii despre copilul meu, le spun că singurul regret e că nu l-am făcut mai repede.

Mai în glumă, mai în serios, le zic că e cel mai bun ”coach” de dezvoltare personală care există pe piață. Nu e ieftin deloc, dar e super dedicat pentru ca tu să ajungi cea mai bună versiune a ta. Zi de zi, el este lângă tine, știe ce butoane să îți apese, și o face atât de natural încât pare că nu depune nici un efort. În plus, mai ales în primii ani, nu are nici o jenă sau mândrie cu privire la ce tehnici să aplice încât chiar să îți pună în evidență limitele răbdarii, înțelepciunii și iubirii necondiționate: te scuipă, își pune în cap pireul de țelină la care ai lucrat 2 ore, vomită în supermarket, urlă în biserică de parcă e la tortură. Uneori ai impresia că e direct conectat cu tot ce studiezi și citești despre ”parenting”, încât a doua zi vine exact cu partea practică, cu aplicarea la ce crezi că ”știi din cărți”.

[Read more…] about Care e ”jobul” unui părinte?