Sunt convins că a te putea uita în oglindă la final de zi cu convingerea că ai făcut tot ce ai știut mai bine, e una din cele mai importante realizări din viața unui om. Să ai sentimentul că ai fost cinstit cu tine, că ai o conștiință liberă și nu te-ai compromis cu nimic ca valori, e ceva ce nu poate fi evaluat ca valoare: e neprețuit.
O promisiune a comunicării nonviolente este ”autenticitate fără a compromite relația”. La prima vedere pare un paradox, ca și când ai spune ”albul din negrul asta”. Cum să fi autentic, să spui exact ce crezi, fără să superi? Mai ales că experiența majorității situațiilor din jurul nostru ne indică exact opusul: când spui ce crezi, ori regreți ori cineva se supără!
Cum să fi autentic fără să fi obraznic?
