Maria: „Puteți da niște exemple de exprimare violentă de care v-ați dat seama mai târziu decât mai devreme? Ceva ce ne scapă ușor sau unde avem impresia că facem «bine», dar rezultatul e contrar?”
Răspuns: o parte mare din violența noastră în comunicare nu se vede cu ochiul liber, pentru că nu urlăm, nu înjurăm, nu trântim uși. Tocmai pentru că pare „civilizată”, ne dă impresia că „facem bine”, dar lasă urme serioase în relații. Putem privi asta prin cei 4 pași CNV și să vedem cum arată violența în fiecare pas.
- Observația: violență mascată în generalizări și etichete
În loc de observații concrete („ieri, la ședință, ai ridicat tonul când ai vorbit cu mine”), folosim:
- „Tu mereu exagerezi.”
- „Nu ești niciodată atent(ă).”
- „Ești imposibil.”
- „Iar ai făcut-o.”
Nouă ni se pare că „spunem ce vedem”, dar, de fapt, punem etichete globale și atacăm persoana, nu comportamentul. Asta activează defensiva imediat și taie dialogul.
- Emoția: violență prin pseudo-sentimente și acuzații