Blog Comunicare Nonviolentă

Autenticitatea și ”obrăznicia”.

9 September 2022

Sunt convins că a te putea uita în oglindă la final de zi cu convingerea că ai făcut tot ce ai știut mai bine, e una din cele mai importante realizări din viața unui om. Să ai sentimentul că ai fost cinstit cu tine, că ai o conștiință liberă și nu te-ai compromis cu nimic ca valori, e ceva ce nu poate fi evaluat ca valoare: e neprețuit.

O promisiune a comunicării nonviolente este ”autenticitate fără a compromite relația”. La prima vedere pare un paradox, ca și când ai spune ”albul din negrul asta”. Cum să fi autentic, să spui exact ce crezi, fără să superi? Mai ales că experiența majorității situațiilor din jurul nostru ne indică exact opusul: când spui ce crezi, ori regreți ori cineva se supără!

Cum să fi autentic fără să fi obraznic?

[Read more…]

”Bogăția” unei comunități

7 July 2022

După o așteptare de 3 ani, în 23-26 iunie am legat din nou șirul taberelor de comunicare nonviolentă. Și nu a fost mai prejos de nici una din așteptările avute: participanți curioși și implicați, cadru natural relaxant, experiențe memorabile, echipă de organizare eficientă și în totală armonie.

Când vine vorba de comunicarea nonviolentă, există o diferența majoră dintre un eveniment rezidențial de mai multe nopți și un curs online sau chiar și în persoană dar de scurtă durată: chiar dacă nu știi ”teoria nonviolenței”, ajungi în scurt timp să o simți, să o trăiești. E ceva în aer, ceva ce planează peste toți cei prezenți, care la urma urmei sunt niște necunoscuți nu doar față de tine, dar și între ei. Începi să îți dai seama că e suficient să fi tu însuți, să fi autentic, să nu trebuiască să faci nimic special ca să te integrezi sau să fi acceptat. Fără să îți propui, intri într-o stare de prezență și atenție față de mediul înconjurător, față de ceilalți participanți din tabără și chiar și de sătenii pe care îi întâlnești. Ajunge (doar) să fi…

[Read more…]

De ce avem copii?

1 June 2022

Eram luni dimineața la birou și o colegă fără copii a spus la ce petrecere mișto a fost în weekend și că apoi a dormit toată ziua de duminică. Mai în glumă, mai în serios, colegii cu copii, și-au dat ochii peste cap și o discuție surprinzătoare despre rolul copiilor în viața noastră s-a înfiripat.

O prezumție des întâlnită e că a avea copii e una din cele mai mari satisfacții și surse de fericire din viața unui om. Chiar dacă studii după studii arată clar că gradul de fericire a părinților scade drastic comparativ cu perioada de dinainte, presiunea socială și convingerile culturale primează în luarea unei decizii atât de importante.

În timp ce discuția din birou continua cu exemplu detaliate a modului în care un băiețel de 6 ani poate să stea în parcare la Mall timp de 38 de minute și să îți reproșeze în lacrimi și urlete că nu i-ai luat binoclu miliar de culoare verde, sau cum o fetiță de 4 ani poate strica jumate din ziua idilică petrecută la Paris a patru adulți pentru simplu motiv că nu mai poate să facă încă un pas să intre în restaurant de cât de foame îi este, nu am putut să nu remarc privirile uimite ale colegilor fără copii. Și bineînțeles întrebarea pe buzele tuturor ”Dar de ce să ai copii dacă e atât de greu? Nu ar trebui să te facă fericit măcar?”

[Read more…]

Darul nostru pentru ceilalți

17 May 2022

Odată cu deschiderea mea către Comunicarea Nonviolentă am descoperit o comunitate de oameni cu care împărtășesc aceleași valori de creștere, susținere reciprocă, grijă și contribuție.

Am început să colaborăm împreună în diverse proiecte, mânați de dorința de a integra acest limbaj al emoțiilor și al nevoilor în viețile cât mai multor oameni, cu intenția de a-i ajuta să aducă mai multă apropiere și înțelegere în relațiile lor.

Dar din dar se face Rai spune o vorbă din popor. Am început să dăruiesc, câte puțin din timpul și resursele mele, atât cât m-am priceput. Acum, uitându-mă înapoi, îmi dau seama că, cu cât am fost mai dedicată și mai implicată în proiectele în care am crezut cu toată ființa mea, cu atât au început să curgă darurile celorlalți din comunitate spre mine. Din senin! Am primit „cantități” infinite de: afecțiune, recunoaștere, generozitate, sprijin, abundență, posibilități nebănuite de învățare, grijă, includere, valorizare, parteneriate, libertate, împuternicire… și atâtea și atâtea!

[Read more…]

”Egoismul iluminat”

3 May 2022

Țin minte când am auzit prima dată că ”atașamentul de o idee, persoană sau un lucru e sursa la tot stresul și suferința umană”. O doză mare de scepticism a respins acest concept, fiindcă nevoia mea primară în aceea perioadă era cea de recunoaștere. Mi se părea de-a dreptul absurd în modul în care vedeam viața atunci, cum e posibil să faci ceva nou, valoros, cu impact, fără să crezi, să îți dorești, să te dedici cu trup și suflet acelei inițiative. Mi se părea că adevărata motivație e dată exact de această ”foame” de a reuși, de a crea ce acum nu este. ”Lucrurile din viață nu apar pe tavă, așa din neant. Trebuie să muncești pentru ele, să fii pasionat și dedicat total!”

De la stoici cu al lor ”Nu controlezi nimic din extern, ci doar propria ta reacție”, la Budhism cu principiul lui de bază ”Totul e suferință, a cărei origine e în dorința ta”, până la creștinescul ”Fie voia ta, Doamne!” am tot auzit sub diverse forme acest îndemn de a te detașa, de a lăsa lucrurile să fie, de a avea încredere că totul are un sens și direcție, indiferent de câtă încrâncenare pui în ceva sau nu. Aceste filozofii antice erau așa de în contradicție cu toată realitatea zilnică dată de viteza, graba, ”burn-out-ul” și lipsa de timp ce o simțeam la mine și la majoritatea celor din jurul meu. Ce era de făcut?

[Read more…]