Sunt tată de adolescentă! Ce mă fac?
De când fiica mea a dat primele semne de adolescență am realizat că e nevoie să mă ”cresc” din nou ca părinte, să fac față la propriile mele convingeri și limitări în ceea ce credeam că ar trebui să fie relația dintre un tată și o fiică. Am apelat instinctiv la propriile experiențe ca adolescent și încercam să-mi aduc aminte ce era important pentru mine atunci. Știu și acum momentul când într-un schimb de replici cu părinții mei le-am spus că tot ce doresc în viață e să plec cât mai repede din casa lor și să fiu pe cont propriu. Și știu sigur că această declarație de independență, nu a ajuns deloc plăcut la părinții mei. Nu le-a generat chiar deloc vreun sentiment de mândrie că mă maturizez așa repede, ci din contra: i-a împins spre disperare, durere și evident mai mult control asupra vieții mele. Știu că au urmat câțiva ani cu multă tensiune, cu examene care păreau existențiale și cu o continuă nemulțumire reciprocă în interacțiunile dintre noi. Sau cel puțin așa îmi aduc eu aminte adolescența.
Care este adevărata miză a relației cu copiii până fac 18 ani?
Revenind la relația cu fiica mea, am realizat că ”știu ce să NU”, dar tot îmi lipsea un set de bune practici. Așa că mi-am propus de câteva luni, ca în conversațiile care se pretează, să întreb pe femeile cu care interacționez ce anume își doreau de la tatăl lor când aveau 12-15 ani. Ce au primit și le-a ajutat? Ce și-au dorit, dar nu au primit din această relație? Răspunsurile au fost majoritatea emoționante, povești de viață care pe lângă aspectul pragmatic de a găsi strategii, mi-a adus o perspectivă atât de evidentă dar care până atunci mi-a scăpat. Respectiv, în perioada adolescenței copiilor noștri ne construim de fapt ce fel de relație o să avem cu ei pentru următorii 40-50 de ani, când vom fi amândoi adulți. Poate nu realizăm acum, dar cât de des o să ne vedem ca adulți, cât o să ne sunăm, cât de apropiați si implicați vom fi în viețile noastre, ce fel de suport o să ne oferim, ce subiecte vom discuta, are mult mai mare legătură cu ce fel de relație avem acum când copii au 13-18 ani, decât proximitatea fizică, starea de sănătate sau alți factori externi din viitor.
Probabil că în fiecare generație și epocă, relațiile dintre părinți și copii au fost tensionate și dificile. Dar când am văzut o analiză care susține că 90% din timpul pe care îl petrecem cu copiii noștri are loc până la vârsta de 18 ani, am realizat că acum e cea mai importantă perioadă a relației noastre. Mai ales când știu că pentru ea ca adolescentă are să se confruntă cu atâtea schimbări fizice și emoționale majore în timp ce încearcă să navigheze în lumea și să-și găsească un loc în ea.
Ce vor oare adolescenții și nici ei nu știu să ceară?
Ce răspunsuri am primit însă de la doamnele pe care le-am întrebat despre așteptările lor față de tații lor în special? Spuse în diverse forme, concluzia e unilaterală: își doreau spațiu, încredere și stabilitate emoțională. Indiferent dacă au primit sau nu aceste trei lucruri, ele au fost cele mai apreciate și cele mai dorite. Fără să fie deloc un studiu științific, mi-a confirmat mare parte din ce am trăit și eu ca adolescent și ce văd de fapt că își dorește și acum fiica mea, chiar dacă nu știe exact să le ceară sau să le formuleze.
Ca părinți avem o responsabilitate uriașă de a-i ajuta pe copii să se dezvolte și să se maturizeze în adulți sănătoși și echilibrați. Acest lucru poate fi realizat în special prin modelare directă față de ei, prin exemplul personal de cum ne trăim viață și prin cultivarea unei relații respectuoase și empatice cu copiii. Pentru mine, în mijlocul la toate acestea se află comunicarea nonviolentă.
Ce este comunicarea nonviolentă?
Comunicarea nonviolentă este un stil de comunicare care se concentrează pe a exprima nevoile, sentimentele și dorințele noastre într-un mod calm și respectuos, fără a fi agresiv sau a utiliza violența. Acest stil de comunicare se bazează pe patru elemente cheie: observațiile, sentimentele, nevoile și cererile.
Observațiile sunt informațiile obiective despre o situație, fără judecăți de valoare sau interpretări personale. Sentimentele sunt reacțiile noastre emoționale în legătură cu aceste observații. Nevoile noastre sunt valorile, principiile noastre de bază ca ființe umane. Cerințele sunt strategiile prin care putem să ne îndeplinim aceste nevoi.
Cum poate ajuta comunicarea nonviolentă?
Comunicarea nonviolentă poate ajuta părinții și adolescenții să-și îmbunătățească relația, deoarece îi ajută să-și exprime sentimentele și nevoile într-un mod clar și respectuos. În loc să folosim critică sau violență verbală, putem să folosim aceste patru elemente cheie pentru a ne exprima frustrările și dorințele într-un mod care să nu supere sau să-i jignească pe ceilalți.
De asemenea, comunicarea nonviolentă poate îmbunătăți încrederea și respectul reciproc în relația părinte-copil. Atunci când adolescenții simt că sunt auziți și înțeleși, se pot simți mai confortabili și mai încrezători în relația lor cu părinții.
Cum poate fi cultivată comunicarea nonviolentă?
Comunicarea nonviolentă poate fi cultivată prin practică și angajament. Primul pas este de a fi conștienți de propriile noastre nevoi, sentimente și dorințe și de a le exprima într-un mod clar și respectuos. Este important să fim atenți la limbajul nostru și la tonul nostru de voce pentru a evita critica și jignirea.
De asemenea, este important să ne concentrăm asupra faptelor și a observațiilor obiective și să evităm interpretările personale sau judecățile de valoare. În acest fel, putem ajuta adolescenții să se simtă mai confortabili în a-și exprima propriile lor nevoi și sentimente.
Este, de asemenea, important să oferim adolescenților spațiu și timp pentru a-și exprima propriile lor sentimente și nevoi. Ascultarea activă este un element cheie al comunicării nonviolente și poate ajuta la crearea unei relații mai apropiate și mai empatici între părinți și copii.
Concret, cum să formulez în comunicare nonviolentă ce doresc sau mă deranjează?
De multe ori, ca părinte, ești tentat să ripostezi la replicile conflictuale ale copilului tău. Dar ce ar fi dacă ai încerca să comunici într-un mod nonviolent?
Prima regulă este să îți exprimi observațiile, sentimentele, nevoile și cererile într-un mod calm și respectuos. De ce este important asta? Ei bine, atunci când suntem în situații de conflict, suntem tentați să îi aruncăm adolescentului acuzații și judecăți, iar asta nu face decât să agraveze situația. În schimb, încearcă să te exprimi folosind formule precum „Am observat că…”, „Simt că…”, „Am nevoie de…”. În felul acesta, îi transmiți adolescentului că îl asculți și că ești dispus să găsești împreună o soluție.
- „Așa nu: Ești mereu încăpățânat și nu asculți niciodată ce îți spun!”
- „Așa da: Am observat că nu ai fost de acord cu decizia mea și vreau să înțeleg mai bine de ce te-ai simțit așa. Poți să îmi spui tu cum vezi lucrurile?”
A doua regulă este să fii atent la nevoile și sentimentele copilului tău. De multe ori, ca părinte, ne concentrăm pe propriile noastre nevoi și dorințe și uităm să îi ascultăm pe cei din jurul nostru. În schimb, încearcă să te concentrezi pe nevoile și sentimentele adolescentului tău, să îi arăți că îl înțelegi și că ești dispus să îl susții. Poți să îi pui întrebări deschise, să îl inviți să îți povestească mai multe despre situația lui și să încerci să îl ajuți să găsească o soluție împreună cu tine.
- „Așa nu: Nu înțeleg de ce te simți așa, nu ai niciun motiv să fii trist! Ce-ți lipsește? Ai tot ce eu nu am avut vreodată ca și copil!”
- „Așa da: Am observat că te-ai simțit trist în ultima vreme. Vreau să îți arăt că îmi pasă și să înțeleg mai bine de ce te simți așa. Poți să îmi spui mai multe despre ce gânduri ai și ce se întâmplă cu tine?”
A treia regulă este să îți asumi responsabilitatea pentru propriile tale sentimente și acțiuni. De multe ori, suntem tentați să arătăm cu degetul și să dăm vina pe alții pentru problemele noastre. În schimb, încearcă să te concentrezi pe propriul tău comportament și să îți asumi responsabilitatea pentru propriile tale sentimente și acțiuni. În felul acesta, îi arăți adolescentului tău că ești dispus să înveți și să te dezvolți împreună cu el.
- „Așa nu: Dacă nu m-ai fi făcut să mă enervez atât de tare, nu ar fi trebuit să te pedepsesc acum!”
- „Așa da: Am observat că m-am enervat și că am reacționat mai aspru decât intenționam. Îmi pare rău că ți-am vorbit în acel mod și îmi asum responsabilitatea pentru comportamentul meu. Aș vrea să încerc acum să-ți spun nemulțumirea mea într-un alt mod.”
Concluzie
- Relația părinte-copil poate fi una dintre cele mai importante și durabile relații pe care le avem în viața noastră (și nu doar acum în adolescența lor, ci mai ales pe termen lung). Începe să-l vezi și să-l tratezi ca pe tânăr adult cu care împarți acoperișul pentru încă câțiva ani, decât ca pe pre-școlarul care era total dependent de tine.
- Comunicarea nonviolentă poate fi un instrument puternic pentru a îmbunătăți această relație și pentru a ajuta adolescenții să se dezvolte în adulți sănătoși și echilibrați. Știm că ne facem treaba ca părinte atunci când suntem modele de urmat zi de zi, nu când ei vor deveni identici cu noi.
- Prin cultivarea unui stil de comunicare respectuos și empatic, putem ajuta adolescenții să învețe abilități de comunicare esențiale și să-și îmbunătățească încrederea și respectul în toate relațiile din viața lor, nu doar în cea cu părinții.
FAQ-uri
Ce este comunicarea nonviolentă?
- Comunicarea nonviolentă este un stil de comunicare care se concentrează pe a exprima nevoile, sentimentele și dorințele noastre într-un mod calm și respectuos, fără a fi agresiv sau a utiliza violența.
Cum poate ajuta comunicarea nonviolentă în relația părinte-copil?
- Comunicarea nonviolentă poate ajuta părinții să își exprime nevoile și sentimentele într-un mod calm și respectuos, ceea ce poate îmbunătăți comunicarea cu adolescenții. De asemenea, poate ajuta adolescenții să-și dezvolte abilități de comunicare și să gestioneze conflictul într-un mod pozitiv.
Cum poate fi cultivată comunicarea nonviolentă în relația părinte-copil?
- Comunicarea nonviolentă poate fi cultivată prin practică și angajament. Este important să fim conștienți de propriile noastre nevoi și sentimente și să le exprimăm într-un mod clar și respectuos. De asemenea, este important să oferim adolescenților spațiu și timp pentru a-și exprima propriile lor sentimente și nevoi.
Ce beneficii poate aduce comunicarea nonviolentă în relația părinte-copil?
- Comunicarea nonviolentă poate îmbunătăți comunicarea între părinți și adolescenți, poate ajuta adolescenții să-și dezvolte abilități de comunicare și să gestioneze conflictul într-un mod pozitiv, poate îmbunătăți încrederea și respectul reciproc și poate ajuta la crearea unei relații mai apropiate și mai empatice între părinți și copii.
Ce alte resurse pot fi utile pentru a învăța mai multe despre comunicarea nonviolentă?
- Există multe resurse disponibile pentru a învăța mai multe despre comunicarea nonviolentă, inclusiv cărți, articole și cursuri online. De asemenea, puteți căuta grupuri de studiu sau coaching empatic pentru a vă ajuta să vă îmbunătățiți abilitățile de comunicare și să construiți relații mai sănătoase, inclusiv cu copiii dvs.
Articol scris de Alexandru Moldovan.