Pierderea, lipsa, dorul, regretul, doliul sau jelirea, sunt omniprezente în viața oricărui om. Nu ne place să vorbim despre ele, iar daca le simțim preferăm să le procesăm în innterior sau în mediu restrâns sau chiar să le ignorăm și suprimăm. Pare a fi un fel de cutumă socială de a vedea pe cei care suferă sau suferă ”prea mult” ca fiind slabi, lipsiți de putere și stăpânire de sine. Inclusiv în conversații cu prietenii, nu vrei să-i ”încarci” cu problemele tale și îți e foarte greu să te deschizi și să spui ce te doare cu adevărat.
E drept că și atunci când auzim pe cineva că se plânge de ceva, avem și noi o strângere de inimă. Ca și când dacă ni se spune despre o problemă, acum e și treaba mea să fac ceva legat de asta. Mi-ai spus, acum știu, cu ce te pot ajuta… Dacă nu știam, puteam să merg mai departe, să-mi văd de viața mea ”fericită”. Nici nu avem răbdare să ascultăm pe cineva până la capăt. Știm deja 13 soluții și alte 3 podcasuri și 5 cărți ce i le putem da omului din fața noastră ca-l ajutăm să scape de suferință. Și vrem să i le spunem pe toate, cât de repede ca starea respectivă să ”treacă” și să ne simțim din nou bine. Când poate, tot ce are nevoie cineva în acele momente e să fie ascultat, înțeles și acceptat pentru ceea ce este și trăiește.
