Blog Comunicare Nonviolentă

Compasiunea în viețile noastre

15 April 2021

Se vorbește despre compasiune încă dinainte de Aristotel (n. 384 î.Hr.). Practicile străvechi de vindecare emoțională aveau la bază această noțiune care derivă din latinescul compati , al cărui sens este de „a suferi împreună cu”, a împărtăși suferința, iar practicile spirituale actuale amintesc foarte mult despre iubirea plină de compasiune.

Întrebarea la care intenționez să răspund prin această serie de articole se referă la ce înțelegem noi prin compasiune? Cu siguranță nu ne dorim doar să suferim împreună cu ceilalți, nu-i așa?

Ce este, așadar, compasiunea și cum o putem aplica într-un mod constructiv și sănătos în viețile noastre de zi cu zi?

[Read more…]

Când un film ajută viața reală

31 March 2021

De curând, am revăzut într-o seara cu familia filmul de animație ”Inside out” realizat de Pixar. Anul de lansare, 2015, corespunde și cu întâlnirea mea inițială cu noțiunile de comunicare nonviolentă. Știu că de atunci mi-am spus că filmul acesta l-aș sugera ca și vizionare la orice ciclu de învățământ, pentru că reușește pe lângă acțiunea plină de învățăminte, să dea claritate unor noțiuni de bază despre psihicul și emoțiile umane.

Țin minte o scenă din film în care prietenul invizibil al eroinei, Bing Bong, e descumpănit că a pierdut în ”Valea Uitării” jucăria care ar fi dus-o pe eroină direct pe lună. Personajul Joy (sau Bucuria) e preocupată de lucruri ”mai importante” pe care le aveau de făcut și încearcă să îi spună că ”totul va fi ok”. Fără reacție, Joy încearcă să-i distragă atenția lui Bing Bong și să-l facă să râdă, să-l gâdilească, să se joace ceva ”înteresant”, dar tot fără succes. În toată această perioadă, personajul Sadness (Tristețea) are o abordare instinctivă, fără vreun scop anume, în care îi spune că îi pare rău de situație fiindcă vede că ceva ce e valoros pentru el s-a pierdut. Joy încearcă să o întrerupă ca nu cumva să facă lucrurile și mai rele, dar surprinzător Bing Bong începe să vorbească despre aminitirile frumoase avute și acum pierdute. În momentul în care Sadness îi spune ”da, e trist”, Bing Bong o ia în brațe și după câteva suspine declară că ”se simte mai bine” și că îi va duce la locul dorit. Confuză de proces și rezultat, Joy o întreabă pe Sadness ”Cum ai făcut asta?”, iar ea spune că ”Nu știu. Era doar trist și eu l-am ascultat”.

[Read more…]

Care e ”jobul” unui părinte?

30 January 2021

Deseori când vorbesc cu prietenii despre copilul meu, le spun că singurul regret e că nu l-am făcut mai repede.

Mai în glumă, mai în serios, le zic că e cel mai bun ”coach” de dezvoltare personală care există pe piață. Nu e ieftin deloc, dar e super dedicat pentru ca tu să ajungi cea mai bună versiune a ta. Zi de zi, el este lângă tine, știe ce butoane să îți apese, și o face atât de natural încât pare că nu depune nici un efort. În plus, mai ales în primii ani, nu are nici o jenă sau mândrie cu privire la ce tehnici să aplice încât chiar să îți pună în evidență limitele răbdarii, înțelepciunii și iubirii necondiționate: te scuipă, își pune în cap pireul de țelină la care ai lucrat 2 ore, vomită în supermarket, urlă în biserică de parcă e la tortură. Uneori ai impresia că e direct conectat cu tot ce studiezi și citești despre ”parenting”, încât a doua zi vine exact cu partea practică, cu aplicarea la ce crezi că ”știi din cărți”.

[Read more…]

Ce a fost prima? Mintea sau cultura?

22 December 2020

Duminica trecută un bun prieten de-al meu m-a chemat la o tură de alergat într-o pădure de lângă Cluj. Recent ieșise din carantina obligatorie după ce a fost confirmat pozitiv cu COVID-19. A avut o formă ușoară și cel puțin pentru următoarele luni va fi probabil unul din oamenii cu care o să mă văd și fizic datorită imunității nou create.

Pe lângă bucuria revederii și a alergării prin aerul rece al pădurii, am realizat ironia de a te gândi la propria fericire prin includerea (și a) altora în viața ”ta”.

Cultura umană și propria minte sunt ca mănușa pentru mână, ambele influențându-se reciproc. Nu putem să ne înțelegem pe noi fără să înțelegem cultura din care facem parte, fiindcă mintea este prin definiție un mecanism de adaptare la mediu pentru a supraviețui. Și în același timp nu putem înțelege cultura din jurul nostru, fără să înțelegem cum funcționează mintea umană, pentru că de fapt mintea crează cultura.

[Read more…]

A darui din recunostinta

27 November 2020

Recent mi-am amenajat ”biroul de acasă” pentru a fi cu fața la fereastră. Și deși cam 60% din ce văd sunt blocuri gri sau colorate, am în planul apropiat și un arțar de 15 metri înălțime și la care am putut să îi urmăresc evoluția zi de zi în ultima lună. De la foșnetul frunzelor aurii în soarele târziu de octombrie, până azi când e acoperit de un strat subțire de zăpadă și mai are vreo câteva frunze agățate. Iar cuvântul care a însoțit această evoluție a fost ritm. Că totul se întâmplă într-un anumit ritm, de obicei ciclic și chiar previzibil. Atât pentru copaci, cât și pentru orice e viu.

Atunci care e ritmul meu? Care e ritmul pe care îl urmez acum? Făcând abstracție de constructele de marketing modern, ritmul meu ca om în această perioadă de an mă duce spre zona de recunoștință. Nu îmi cresc eu mâncarea, dar beneficiez de tot ce a produs pământul în ultimele luni și mă bucur de ele. Da, plătesc niște bani unor oameni care au făcut asta, dar nu la bani mă gândesc când savurez dovleacul copt sau zacusca cu ciuperci. Mă simt împlinit și recunoscător că pot beneficia de asemenea daruri făcute de natură. Iar din această stare de recunoștință, îmi vine și mie să dăruiesc, mai ales ce am primit și eu din belșug.