Blog Comunicare Nonviolentă

articol preluat de pe https://www.theschooloflife.com/

Este una din perioadele din an în care putem simți și plăcere și disconfort în același timp. Petrecerile de la birou, evenimentele sociale și reuniunile de familie sunt cele care ne obligă să socializăm, să conversăm cu colegii, cu rudele sau cu străini. Dacă suntem suficient de norocoși, putem avea discuții fascinante cu oameni cu care nu ne-am fi conectat în alte condiții. Dacă nu suntem norocoși, există un risc să ne simțim puși la zid ascultând pe cineva trăncănind interminabil în legătură cu rutina de la sala de sport sau despre echipa favorită de fotbal.

Unii ne simțim frustrați din cauza comportamentului celorlalți. Există nenumărate cazuri de acest gen. Și, în mod natural, aceste situații ne predispun la enervare, mai ales dacă în loc de observație, folosim evaluarea (ex. „Vecinul meu încearcă să mă tragă pe sfoară. Colegul meu vrea să îmi ia job-ul. Fratele meu se ocupă cu vechile lui șmecherii. Tipul acesta este un om de nimic.”)

Atunci când gândim în acest fel, ne enervăm. Este greu să ne stăpânim emoțiile și pornirile. Dar, în loc să avem această reacție, haideți să încercăm să trecem prin viață ca și când am fi un un avocat din oficiu. Să încercăm să manifestăm empatie și compasiune față de oamenii ce ne înconjoară. Să încercăm să „pledăm pentru caz ca și cum lipsește avocatul celeilalte persoane, în ciuda intereselor personale.”

Gândește-te la ultima oară când te-a supărat cineva. Ce a spus? Ce a făcut? Acum gândește și dintr-o altă perspectivă: cum ai reacționat tu? Ce ai zis înapoi? Cum te-ai simțit?

Acum gândește-te la situație în alt fel: dacă atunci când a apărut provocarea, ți-ai fi dat timp să iei o pauză, ți-ai fi putut controla reacția? Ai fi putut să stai serios și calm în fața unei persoane care țipă la tine? Ai fi putut să manifești auto-compasiune în acel moment?