Blog Comunicare Nonviolentă

Mariei S: „Încercare de întrebare adaptată contextului geopolitic: În ce măsură semnalele de comunicare nonverbală ale liderilor politici (gesturi, postură, microexpresii) pot influența interpretarea intențiilor strategice într-un context geopolitic tensionat și cum pot aceste semnale amplifica sau reduce riscul de escaladare a conflictelor internaționale?”

Răspuns: semnalele nonverbale (ton, postură, gesturi) ale oricărei persoane pot amplifica sau reduce tensiunea în funcție de mesajul pe care îl transmit. În funcție de cum alege receptorul să interpreteze limbajul nonverbal al emițătorului, crește probabilitatea de reacții defensive și escaladare sau de dialog și de-escaladare.

Din perspectiva CNV, este util este să ne concentrăm pe ce se poate observa obiectiv (ce vedem concret: „și-a întors spatele”, „a ridicat vocea”, „a zâmbit”) și să separăm de interpretările posibile („nu-i pasă”, „vrea război”). Apoi ne putem întreba: „Ce nevoi ar putea avea sau proteja prin acest comportament?” – siguranță, recunoaștere, control, apartenență. Desigur că doar această schimbare de focus (de la etichetare la nevoi) nu rezolvă probleme de geopolitică, dar poate fi un început de a găsi soluții spre înțelegere.

Simona F.: „Și dacă persoana căreia îi prezinți nevoile tale nu vrea să țină cont de ele pentru că se simte forțată, simte că ai așteptări de la ea și nu se simte confortabil cu asta sau pentru că intră în dezacord cu nevoile ei, ce putem face?”

• Răspuns: Când celălalt îți spune că se simte forțat sau „pus la colț” de modul în care vorbești, primul pas este să te întorci la empatie pentru el, nu să insiști pe cererea ta. Poți pune în cuvinte ce bănuiești că trăiește: „Oare, când auzi ce îmi doresc, te simți presat(ă) și poate ți-e teamă să nu ai vreo obligație care nu ți-ar conveni?” – și rămâi acolo, ascultând, până când persoana se liniștește și se simte văzut(ă) în nevoile lui/ei.
• Abia după ce există un minim de conectare, reiei și prezinți nevoile tale: „Eu am nevoie de X, tu de Y; hai să vedem dacă găsim o variantă care să țină cont de ambele.” Dacă răspunsul rămâne „nu”, atunci practica CNV te invită să cauți alte strategii pentru a-ți onora nevoia, fără să o condiționezi de o singură persoană.

Asociația pentru Comunicare Nonviolentă din România (ACNV) invită publicul larg să participe la evenimentul GRATUIT „Ziua Nonviolenței” care va avea loc duminică, 5 octombrie 2025, între orele 12:30 și 19:30, la Cluj Business Campus (CBC), Clădirea 3, etajul 6, situat pe strada Henri Barbusse nr. 44-46, Cluj-Napoca.

Evenimentul marchează celebrarea Zilei Internaționale a Nonviolenței, onorează moștenirea lui Mahatma Gandhi și promovează mesajul său de pace și soluționare pașnică a conflictelor. Este o oportunitate de a explora modalități practice de a aborda conflictele cu empatie și înțelegere.

Agenda evenimentului:

12:30 – 13:00 — Primirea participanților

13:00 – 13:30 — Bun venit și introducere în conceptul nonviolenței

13:30 – 15:00 — Workshop-uri în paralel:

• ”Copilul Adult Și Părinții Săi”cu Daniela Lazăr
• ”Dă Jos Masca De Salvator!” cu Nadia Comanici

15:30 – 17:00 — Workshop-uri în paralel:

• ”Cum Să Fiu Părintele De Care Copilul Meu Are Nevoie? cu Alexandra Jarda și Răzvan Danc
• ”Siguranța Psihologică În Echipă” cu Norina Bogdan

17:30 – 19:00 — Workshop-uri în paralel:

• ”Arta Discuțiilor Profesionale Dificile” cu Irina Izota
• ”GROK Party: Jocurile Empatiei” cu Alexandru Moldovan, Smaranda Ignat și Daniela Lazăr

Asociația pentru Comunicare Nonviolentă din România (ACNV) este dedicată promovării și practicării Comunicării Nonviolente în România de peste 18 ani. Cu 45 de membri și 11 traineri certificați internațional activi în 10 localități, ACNV își propune să fie un model de conștiință a nonviolenței în societate.

Link-ul de înscriere la eveniment este https://comunicarenonviolenta.ro/ziua-nonviolentei/ 

Jean Briggs, antropolog american, a locuit 17 luni, între 1963-1965, alături de o familie Netsilik într-o regiune arctică izolată. Rezultatul: cartea sa clasică „Never in Anger: Portrait of an Eskimo Family” (1970), care răstoarnă multe prejudecăți despre relațiile umane în condiții extreme.

O cultură a autocontrolului emoțional

Briggs a observat că, deși mediul era unul extrem de ostil, cu resurse limitate și riscuri majore la orice pas, manifestările deschise de furie, certurile și pedepsele agresive erau aproape absente. Oamenii nu ignorau emoțiile negative, dar le gestionau printr-un set de valori și tehnici sociale care favorizau armonia și coeziunea grupului.

Manifestările de supărare – fie între adulți, fie legate de copii – erau abordate cu răbdare, umor subtil, tăcere strategică sau dialog blând, având la bază credința profundă că supraviețuirea nu este un sport individual, ci un proiect comun.

Un scurt jurnal colectiv, cu lecții, emoții și recomandări pentru edițiile viitoare de tabară

Când programul devine spațiu de creștere

Nu e ușor să construiești un program care să atingă așteptările și nevoile unui grup atât de divers – dar când reușești, transformarea se vede din primele răspunsuri de feedback. Pentru mulți dintre noi, echilibrul subtil dintre teorie și practică a creat acel cadru sigur în care fiecare atelier și-a găsit locul firesc: am trecut de la concepte la aplicații reale, de la intelect la trăire și de la „ce învăț” la „cu cine împărtășesc această descoperire”.

Ce am auzit des? Că programul, deși consistent, nu a fost copleșitor. Fiecare temă a adus ceva nou, dar și timp de respiro, de conectare sau simplă joacă. Workshop-urile de relaționare, atelierele de lucru cu emoțiile, exercițiile de curaj sau întâlnirile de dimineață/seară – toate au construit nu doar cunoaștere, ci și sentimentul profund de apartenență la un grup în care poți să înveți, să experimentezi și să te bucuri în siguranță. Diversitatea temelor și prezența jocului GROK au oferit nu doar instrumente, ci și motive de zâmbet și deschidere.