empatie
Grupă de studiu în ”Comunicare Nonviolentă”
”Relațiile autentice și armonioase ne cresc calitatea vieții!”
Acesta este îndemnul sub care grupa de studiu în comunicare nonviolentă își desfășoară activitatea în cele patru luni de interacțiune. Următoarea grupă începe la 8 septembrie 2026! Sau imediat în varianta 1-la-1.
Detalii și înscriere la acest link.
Descoperă în mod practic metoda Comunicării Nonviolente care a ajutat deja milioane de oameni să-și gestioneze tensiunile într-un mod empatic.
Înscrie-te la cel mai aplicat curs de Comunicare Nonviolentă în limba română.
Tools for empathy with kindergarten children
Welcome to our transformative program, “Tools for empathy with kindergarten children”. In 16th, 17th and 18th of October, over three engaging hours, we will embark on a journey to understand and connect with children on a deeper level.
In Part 1, we’ll explore the complexities of children’s challenging behaviors, equipping you with powerful insights and strategies.
In Part 2, we delve into the heart of human behavior, revealing how understanding needs can transform interactions.
Finally, in Part 3, we unlock the power of Nonviolent Communication (NVC) in relationships and introduce the inspiring Giraffe’s Dream Project.
Get ready to enhance your empathy, foster meaningful connections, and make a lasting impact in your educational and parenting roles.

Frank Gaschler is a certified trainer in Nonviolent Communication (by CNVC.ORG) and the co-creator of “The Giraffe’s Dream® project” implemented in over 300 kindergartens and day centers in multiple countries.
Vreau să-mi onorez nevoile. Ce să fac?
Stăteam astăzi cu mine și meditam la viața mea și la tot ce trăiesc în ultima vreme. Un gând mi-a apărut în minte, pe care simt să-l împărtășesc și cu tine: vreau să-mi onorez (mai mult) nevoile.
A sunat foarte puternic, ca un trăsnet în interiorul meu și mi-am dat seama că era un răspuns de la sinele meu, de undeva din adânc, de dincolo de minte, pentru că am simțit în același timp și o stare de veselie. Mi-am spus: ăsta e răspunsul pe care-l căutam.
Avem nevoie să ne onorăm mai mult nevoile. Nu ți s-a întâmplat să ajungi să fii pe ultimul loc, să vrei să-i ajuți pe toți ceilalți, iar la finalul zilei să nu mai deloc timp pentru tine? Să fii obosit, frustrat și nemulțumit? Chiar și faptul că te-ai „sacrificat” pentru alții să nu mai fie ceva care să-ți aducă alinare?

Emoțiile pe care le simți clipă de clipă sunt ca o busolă care au rolul de a-ți spune în ce măsură nevoile tale sunt sau nu împlinite în acel moment. Un lucru pe care l-am învățat în Comunicarea Nonviolentă este că nu există emoții rele și emoții bune sau emoții pe care să vrei să le simți mai mult decât altele. Am învățat că toate emoțiile au un mesaj. Că toate emoțiile au un scop și sunt extrem de valoroase. Acela de a-mi spune cât sunt de conectat la nevoile mele.
[Read more…] about Vreau să-mi onorez nevoile. Ce să fac?Mai mult decât reguli de circulație: ce dezvăluie diferențele culturale
Mi-am dorit să scriu acest articol până la final de vară, deoarece este legat de impresiile de călătorie pe care le-am avut recent. Am petrecut câteva zile relaxante cu prietenii în munții din Austria și, pe lângă frumusețile naturale din jur, într-una din seri, am avut o discuție spontană despre modul în care am ajuns să respectăm regulile de circulație acolo.
Adică, corect, noi eram în concediu, nu ne grăbeam nicăieri, plus că existau radare statice în aproape orice localitate. Dar ce s-a întâmplat cu localnicii? Ei nu aveau griji, stres, facturi de plătit, credite de achitat? La supermarket, aveau în coș aceleași produse ca și noi: pâine, brânză și castraveți!
Și totul devenea ușor dacă respectai regulile: chiar și atunci când era aglomerat, coloana se mișca foarte bine. Rareori am stat câteva minute la un girator sau semafor (cu excepția a două tamponări, care NU au fost făcute de austrieci!). Avem și un temporizator de viteză la mașină și efectiv, cei câțiva mii de kilometri parcurși au fost ca o adiere de vânt!
Până am intrat în prima localitate din România. Noi am continuat să respectăm limitele de viteză, liniile continue, să acordăm prioritate… Deoarece era așa cum eram obișnuiți. Însă, până am intrat în Oradea, am fost surprinși de două flash-uri, claxoane, depășiri în curbă pe linie continuă în localitate, iar fiecare mașină care venea din spatele nostru părea să ne “calce în călcâie”. Probabil ni s-au adresat și cuvinte nepoliticoase, dar nu le-am auzit, așa că mă limitez la observații.
Dar după șocul inițial, am fost ambiționat (și amuzat) să rămân la viteza indicată de semnele rutiere, fie că era vorba de 50 sau 90 km/h. Însă surpriza a venit din partea soției mele, care în aproape 20 de ani de când suntem împreună, nu a spus niciodată: “Dar dă-i mai tare și tu!”.
