Uncategorized

Ai simțit vreodată că, stând de exemplu cu familia extinsă de sărbători în jurul mesei, te trezești într-o dezbatere cu unul sau mai mulți dintre ei iar scopul vostru nu este deloc să găsiți o soluție la problema discutată? În loc să vă concentrați pe rezolvarea problemei sau măcar pe ceva acționabil și constructiv, realizezi că amândoi sunteți preocupați de “a câștiga” argumentul. Și sunteți atât de înverșunați ca și cum de asta te-ai trezit în dimineața respectivă: să participi și bineînțeles să câștigi competiția cu vărul sau soacra ta despre subiectul autostrăzi, războiul din vecini, imigranții nepalezi, tradiții, educația copiilor, etc. 

Pentru mine astfel de momente sunt tare frustrante. 

Am observat cel puțin care e momentul în care e clar că conversația a devenit inutilă când  cineva folosește un argument de ”paie”. Adică atunci când partenerul de discuție ia un punct de vedere al celuilalt pe care îl simplifică la forma sa cea mai slabă și apoi îl demolează, evitând esența reală a argumentului. Sunt sigur că mulți dintre noi nu fac asta intenționat, ci mai degrabă cred că e un mod destul de general de a reacționa la un subiect delicat sau controversat, unde granițele de moralitate nu sunt prea clare. 

Ca să fie ceva mai concret, un subiect recent care mă preocupă și îl deschid în multe conversații este cel al utilizarea Inteligenței Artificiale (AI). Cred că sunt conștient de pericolele asociate, dar recunosc că sunt înclinat mai degrabă spre latura de potențial pozitiv al acestei tehnologii. Într-o astfel de discuție unde prezentam cum folosesc eu AI în munca mea intelectuală, cineva a spus “Ar trebui să fim precauți în utilizarea AI-ului, să ne gândim în primul rând la riscuri, cineva să vina cu reguli clare și să le sancționeze.”

Nici nu știu cum mi-a ieșit ”porumbelul” din gură, dar am replicat: „Așa vorbeau și oamenii cu sapa când au văzut pentru prima dată tractorul. Deci ce spui tu e că ar trebui să ne ținem metodele astea vechi de lucru, ba chiar să renunțăm la inovație și să ne ghidăm deciziile doar în baza temerilor noastre?”

Ce s-a întâmplat aici este o manipulare a argumentului original.

[Read more…] about Cum poți să transformi dezacordul în înțelegere?

Un nou studiu pe piața americană publicat de BoomHR arată o scădere rapidă a satisfacției angajaților la final de an 2023. Nu e singura astfel de cercetare care din păcate arată că în ciuda lecțiilor date de pandemie în ce privește necesitatea oferirii de mai multă autonomie și flexibilitate angajaților, trendul este că nu ne apropiem deloc de un mediu de muncă mai distractiv, mai satisfăcător și mai captivant.

Foarte simplu spus: ”oamenii sunt (tot) mai nemulțumiți la locul lor de muncă!”

Parte din frustrare pare să provină din continua (și copilărească) bătălie privind munca de acasă. În timpul pandemiei, oamenii au câștigat mai multă libertate. După pandemie, aceasta le este luată încet, dar sigur. ”Doar 2 zile la birou, dar una musai miercuri”. ”Hai să fie 3 luna asta că avem un release important”. ”De la întâi, vinerea poți lucra de acasă…”

Ce nu merge cu copiii mici, nu merge nici cu adulții. Odată ce a aflat că nu mai este Moș Crăciun, nu o să mai creadă că nenea cu barbă intră în casă pe țeava de gaz să-ți aducă mașinuța. Odată ce oamenii au gustat “mierea” lucrului de oriunde, a lua acest beneficiu generează doar amărăciune.

Dar ”munca hybrid” explică doar parțial problemele din mediul de muncă de astăzi. Mai există multe aspecte de luat în considerare, multe boli cronice care acum încep să supureze și să devină dezgustător de evidente.

[Read more…] about Ce interpretează greșit 99,99% dintre companii despre cultura organizațională excelentă?

Deși cred că sunt atent să nu cad în capcana ”fac că așa face toată lumea”, mă surprind la final de an că intru într-o fază de reflecție și ritm mai lent de acțiune. Mă uit la ce a fost, ce îmi doresc să fie, la ce să păstrez, la ce să dezvolt. Mă surprind punându-mi întrebări despre cine sunt, de ce sunt aici, dacă are rost tot ce fac la scala universului… Așa, întrebări ușoare! 🙂

Unul din momentele de referință de anul acesta de exemplu a fost vacanța făcută în Austria. Îmi vin în minte imagini frumoase, emoțiile diverse trăite, senzațiile zilnice de descoperire și mirare, interacțiunile cu familia, prietenii și localnicii. Și uneori îmi vin în minte discuții avute cu unii oameni care sunt uimiți de ce cineva ar plăti o mulțime de bani pentru a călătorii și a sta într-un loc 10 zile, ca să vadă tot pietre și copaci ce le ai și la 100 de km distanță de casă sau să vezi lucruri pe care le poți găsi în reviste, în filme pe youtube sau pe Google Earth.

[Read more…] about Dincolo de conținut: cum evenimentele de dezvoltare personală au sens în era digitală

Introducere:

Siguranța financiară este o mega-strategie pentru numeroase nevoi. Mă uit la lista de 70+ de nevoi universale și aproape la oricare dintre ele îmi pot imagina că banii ar putea avea o contribuție. Sunt necesari și în lipsa la ceva mai bun, lumea funcționează cu ajutorul lor.

Avem până de curând o credință cum că unii oameni nu știu să zică stop: ”La ce le mai trebuie încă un milion, peste miliardul pe care îl au deja?” Până când am primit o perspectivă diferită, una în care să-mi imaginez că de fapt antreprenoriatul pentru unele persoane e ca un sport. I-ai spune la Federer sau Messi să nu mai joace după primul campionat câștigat sau după primul milion făcut? Unii oameni chiar sunt buni în ce fac, aduc bucurie și valoare la milioane de oameni și da e drept că sunt și recompensați pe măsură. 

Dar eu nu trăiesc în lumea lui Messi sau Bezos. Eu trăiesc într-o societate unde mulți dintre noi ne dedicăm majoritatea timpului asupra creșterii financiare și a succesului profesional. Ce văd ca se întâmplă în drumul către realizare, e că uităm să ne oprim și să evaluăm costurile mentale și emoționale ale acestui efort constant. Unii spun ceva de genul că ”Nu pot să las banii pe masă! Efectiv mă ”obligă” clientul să îi iau!”. Dar oare ne putem întrebarea de ce lăsăm “liniștea sufletească” pe masă în schimbul unor obiective materiale? 

[Read more…] about Când e ”suficient” suficient?

În ultimii ani, am simțit o dorință tot mai puternică de a contribui la dezvoltarea unei rețele de persoane care să promoveze comunicarea nonviolentă (CNV) în societatea românească. Mă implic activ în diverse grupuri de lucru, unde majoritatea participanților sunt familiarizați cu principiile de bază ale CNV-ului, iar unii au acumulat chiar mulți ani de experiență în acest domeniu. Acest angajament mă bucură, deoarece observ ușurința cu care putem discuta în aceste grupuri, și mă inspiră să văd cum această rețea se dezvoltă, iar numărul persoanelor implicate și interesate în CNV are o creștere continuă. Mă simt împlinit deoarece nevoile mele de contribuție și sens în ceea ce fac sunt adesea satisfăcute prin interacțiunile cu acești oameni minunați.

Însă, în timpul acestor experiențe, am început să observ o caracteristică comună în interacțiunile din aceste grupuri “CNV-iste”. Existe o percepție greșită că, dacă numim o comunicarea “nonviolentă,” aceasta ar trebui să fie mereu armonioasă, fără tensiuni și fără niciun “nor negru” în relațiile noastre. Acest lucru este departe de adevăr. Indiferent de motive, tensiunile și diferențele de opinie sunt o realitate constantă, iar modurile de a satisface aceleași nevoi sunt infinite.

[Read more…] about Capcanele CNV și cum să le depășim