Nostalgia este un sentiment puternic. Ne aduce în aminte de momentele simple, de siguranța aparentă a copilăriei sau de poveștile despre cum era „mai bine înainte”. În România, această nostalgie are rădăcini adânci. Mulți își amintesc cu dor de-o vreme când lucrurile păreau mai stabile, deși în realitate, fiecare epocă a venit cu provocările ei. Ce putem învăța din trecut pentru a face alegeri mai bune în prezent și a construi un viitor bazat pe încredere și empatie?
Între trecut și prezent: o privire lucidă
România a trecut prin schimbări rapide și adesea dureroase în ultimele decenii. De la tranziția postcomunistă, marcată de sărăcie și haos economic, la integrarea în Uniunea Europeană, am parcurs un drum lung. Totuși, în ciuda progresului, unii români privesc în urmă cu dor de „vremurile mai bune”. Dar erau ele cu adevărat mai bune?
În urmă cu câțiva ani eram la Kuala Lumpur și am comandat ceva de mâncare. A venit un băiat de vreo 12 ani care nu avea să-mi dea rest, echivalent de vreo câțiva lei. Deși părea că a înțeles că nu doresc rest, peste 5 minute a revenit la ușă cu restul. I-am repetat că poate să îi țină și când s-a prins că sunt ai lui, a avut o privire care mi-a oprit inima câteva secunde. Era exact privirea mea la 12 ani când am prins o bomboană pe băț aruncată dintr-o mașină cu număr de Germania ce a trecut prin satul bunicului meu. Era cea mai ”delicioasă” bomboană pe care o mâncasem până atunci! Era ”norocul” pe care l-am avut că a ajuns la mine acel loli-pop. Era cât de bogați trebuie să fie oamenii din Germania că pot să dea la alții ca mine ce nu au așa ceva. Și uite cum douăzeci și ceva de ani mai târziu eram eu, din România, dând ceva micuț pentru mine, dar atât de mult pentru altcineva.
