Comunicare nonviolentă
Introducere
Într-o relație de cuplu, conflictele și neînțelegerile sunt inevitabile. Totuși, modul în care comunicăm poate face diferența dintre apropiere și distanțare. Comunicarea nonviolentă (CNV) oferă instrumentele necesare pentru a crea o relație bazată pe empatie, înțelegere și respect reciproc.
Acest articol îți va arăta cum să aplici principiile CNV pentru a-ți îmbunătăți conexiunea emoțională cu partenerul tău, gestionând conflictele fără critici sau reproșuri.
Introducere
Te-ai străduit să aplici principiile comunicării nonviolente (CNV) și, totuși, conversațiile nu au decurs așa cum sperai? Poate interlocutorul a răspuns defensiv sau a ignorat complet intenția ta de conectare.
Adevărul este că CNV nu este o soluție magică, iar uneori poate părea că nu funcționează. În acest articol, vom explora cele mai frecvente motive pentru care CNV pare ineficientă și ce poți face pentru a depăși aceste obstacole.
Introducere
Comunicarea nonviolentă (CNV) este mai mult decât o tehnică—este un mod de a trăi și de a construi relații autentice. Dacă ești interesat să îți aprofundezi înțelegerea acestei metode și să îți dezvolți abilitățile de dialog empatic, cărțile sunt un punct excelent de pornire.
În acest articol, îți voi recomanda cele mai bune cărți despre comunicarea nonviolentă, explicând pe scurt cum te pot ajuta să aplici principiile CNV în viața de zi cu zi.
Introducere
Te-ai aflat vreodată într-o conversație în care intențiile tale erau bune, dar lucrurile au degenerat rapid? De multe ori, cuvintele pe care le alegem pot sabota eforturile noastre de a comunica empatic, chiar și atunci când dorim să ne conectăm sincer cu ceilalți.
În acest articol, vom explora tipurile de cuvinte care pot declanșa reacții defensive și vom oferi alternative practice pentru a menține conversațiile constructive, bazate pe principiile comunicării nonviolente (CNV).
Introducere
Anul trecut, tot așa, pe la început de an, din „plictiseală”, mi-am făcut și eu, ca tot omul, obiectivele pentru anul care urma. Și după ce le-am făcut SMART, le-am trecut prin „roata vieții” și le-am scris frumos pe post-it-uri colorate pe „vision board”, mă întreabă soția, la cafea, a doua zi dimineață: „Care sunt obiectivele tale?”.
Și mi-am dat seama că mă simțeam ca la parțialul de diagnostic din facultate, când aveam câte 7-10 simptome la fiecare boală psihică, iar eu tot ce țineam minte era: „1, 2, 3, multe…” 😅
Așa că, după ce-am terminat cafeaua, m-am întors la post-it-urile mele colorate și am zis că „multe” ăla mă cam încurcă. Și deși poate mi-ar fi scăzut din auto-importanța pe care mi-am dat-o cu cât de „multe” fac (sau am de gând să fac), mi-am propus să scap de aceste „multe”.
Cu dureri aproape de sevraj, am început să iau jos din alea „multe” și să ajung măcar la „1, 2, 3”! Nu m-a lăsat inima chiar să arunc lista de „multe” și mi-am dat măcar confortul psihic că le-am salvat undeva în calculator. Să fie acolo salvate undeva.
Acest articol e o reflecție (sper și practică) asupra ultimului an din viața mea în care:
1. Am reflectat asupra acestui concept de „multe”.
2. M-am abținut să nu mai adaug mereu ceva nou.
3. Am învățat să refuz colaborări care nu intrau în lista mea de „1, 2, 3”.
