empatie

Duminica trecută un bun prieten de-al meu m-a chemat la o tură de alergat într-o pădure de lângă Cluj. Recent ieșise din carantina obligatorie după ce a fost confirmat pozitiv cu COVID-19. A avut o formă ușoară și cel puțin pentru următoarele luni va fi probabil unul din oamenii cu care o să mă văd și fizic datorită imunității nou create.

Pe lângă bucuria revederii și a alergării prin aerul rece al pădurii, am realizat ironia de a te gândi la propria fericire prin includerea (și a) altora  în viața ”ta”.

Cultura umană și propria minte sunt ca mănușa pentru mână, ambele influențându-se reciproc.  Nu putem să ne înțelegem pe noi fără să înțelegem cultura din care facem parte, fiindcă mintea este prin definiție un mecanism de adaptare la mediu pentru a supraviețui. Și în același timp nu putem înțelege cultura din jurul nostru, fără să înțelegem cum funcționează mintea umană, pentru că de fapt mintea crează cultura.

de Bob Wentworth – bob@wentworth.bz

Să începem cu o definiție proprie a ascultării empatice: ascultarea cu deschiderea de „a fi atins și schimbat” de către ce auzi de la ceilalți. Spunând asta este important să fim clari asupra intenției empatiei. Aplicații comune ale empatiei, cu intențiile acesteia asociate, includ:

Empatia în scop de suport –  intenția este de a susține persoana care primește empatie în propriul ei proces de auto-conectare.