acceptare

Suntem cu toții obișnuiți să auzim acuze și învinovățiri din partea celorlalți, adresate nouă sau altor persoane.

De câte ori avem chiar noi tendința să acuzăm pe cineva, convinși fiind că acțiunile sale ne-au adus în suferință?

Și de câte ori facem tot posibilul să ne exprimăm o apăsare în relație cu cineva vorbind doar despre noi înșine, despre ce simțim și dificultățile prin care trecem, și cu toate acestea observăm cum celălalt brusc intră în defensivă, se închide în el sau opune rezistență și nu mai dorește să participe la discuție?

Să fie, oare, întâmplător?

Cum ar fi să înțelegem anumite mecanisme care stau la baza unei comunicări sănătoase cu ceilalți? Cum ar fi ca, în loc de o atitudine defensivă, retragere, rezistență sau chiar opoziție și violență verbală, să trezim în celălalt deschidere, curiozitate și interes pentru ce avem să îi comunicăm?

Te invit să descoperi:

– Puterea pe care cuvintele o au,

– Ce se află în spatele anumitor tipuri de exprimare chiar și atunci când avem cele mai bune intenții,

– Ce să evităm să rostim și cu ce putem înlocui anumite cuvinte, astfel încât să exprimăm tot ce e în noi, fără rețineri și fără nici o urmă de acuză la adresa celuilalt.

Webinarul se adresează tuturor celor care vor să își îmbunătățească abilitățile de comunicare prin înțelegerea rolului pe care îl au anumite cuvinte și sintagme pe care tindem să le utilizăm în exprimarea obișnuită, dar și prin însușirea unor instrumente concrete de exprimare sinceră și autentică, menite să creeze deschidere și apropiere chiar și atunci când comunicarea implică aspecte delicate, dificile sau chiar dureroase.

Gazda sesiunii:

Ștefana Forgaciu

DETALII și ÎNSCRIERE AICI.

Țin minte când am auzit prima dată că ”atașamentul de o idee, persoană sau un lucru e sursa la tot stresul și suferința umană”. O doză mare de scepticism a respins acest concept, fiindcă nevoia mea primară în aceea perioadă era cea de recunoaștere. Mi se părea de-a dreptul absurd în modul în care vedeam viața atunci, cum e posibil să faci ceva nou, valoros, cu impact, fără să crezi, să îți dorești, să te dedici cu trup și suflet acelei inițiative. Mi se părea că adevărata motivație e dată exact de această ”foame” de a reuși, de a crea ce acum nu este. ”Lucrurile din viață nu apar pe tavă, așa din neant. Trebuie să muncești pentru ele, să fii pasionat și dedicat total!”

De la stoici cu al lor ”Nu controlezi nimic din extern, ci doar propria ta reacție”, la Budhism cu principiul lui de bază ”Totul e suferință, a cărei origine e în dorința ta”, până la creștinescul ”Fie voia ta, Doamne!” am tot auzit sub diverse forme acest îndemn de a te detașa, de a lăsa lucrurile să fie, de a avea încredere că totul are un sens și direcție, indiferent de câtă încrâncenare pui în ceva sau nu. Aceste filozofii antice erau așa de în contradicție cu toată realitatea zilnică dată de viteza, graba, ”burn-out-ul” și lipsa de timp ce o simțeam la mine și la majoritatea celor din jurul meu. Ce era de făcut?

[Read more…]

Spune ce simți fără să acuzi

”Egoismul iluminat”