După o așteptare de 3 ani, în 23-26 iunie am legat din nou șirul taberelor de comunicare nonviolentă. Și nu a fost mai prejos de nici una din așteptările avute: participanți curioși și implicați, cadru natural relaxant, experiențe memorabile, echipă de organizare eficientă și în totală armonie.
Când vine vorba de comunicarea nonviolentă, există o diferența majoră dintre un eveniment rezidențial de mai multe nopți și un curs online sau chiar și în persoană dar de scurtă durată: chiar dacă nu știi ”teoria nonviolenței”, ajungi în scurt timp să o simți, să o trăiești. E ceva în aer, ceva ce planează peste toți cei prezenți, care la urma urmei sunt niște necunoscuți nu doar față de tine, dar și între ei. Începi să îți dai seama că e suficient să fi tu însuți, să fi autentic, să nu trebuiască să faci nimic special ca să te integrezi sau să fi acceptat. Fără să îți propui, intri într-o stare de prezență și atenție față de mediul înconjurător, față de ceilalți participanți din tabără și chiar și de sătenii pe care îi întâlnești. Ajunge (doar) să fi…
