La tranziția dintre ce-a fost și ce o să fie, doresc să-mi exprim recunoștința și mulțumirile pentru un 2022 cu mult mai multă nonviolență.
Într-o lume în care a fi diferit și a ieși cumva/oricum în evidență în zgomotul ofertelor, știrilor și informațiilor venite din toate sursele, putem avea impresia că avem puține lucruri în comun cu alții. Totuși sunt circumstanțe externe care ne-au atras la toți atenția și care au avut impact asupra noastră a tuturor. Dacă începutul de an părea să fie unul de tranziție la viața socială oprită de pandemia mondială din ultimii doi ani, în februarie invazia din țara vecină Ucraina ne-a îngrijorat pe toți.
Țin minte că în acele zile de început de război avem discuții cu o parte din prietenii mei și care minimalizau sau chiar luau în râs alternativele nonviolente în fața unei astfel de agresiuni armate. Simpatizam cu dorința de libertate și independență a poporului ucrainean, dar când vedeam soldații ruși ieșind în flăcări din tancurile lor aruncate în aer simțeam și mai multă tristețe. Știu că țineam un curs de CNV în aceea perioadă și vedeam cu moralul participanților a căzut și efortul nostru de a învăța un mod nonviolent de comunicare și a ne trăi viața părea unul fără sens. Sau cel puțin paradoxal.
