comunicare. nonviolenta

CNV nu e pentru a ”rezolva” oameni sau situații.

1 October 2021

Am avut recent o comandă de carte din partea unui client care a avut altă așteptare cu privire la modul în care i s-a livrat produsul. Nu voi insista aici pe cine a avut sau nu a avut dreptate, ci pe faptul că în urma mai multor emailuri schimbate cu dânsul m-am străduit bineînțeles să aplic cât de bine știu comunicarea nonviolentă în modul în care am comunicat cu el.

Dialogul s-a întins de-a lungul unei zile întregi prin mai multe emailuri. De fiecare daca când credeam că ”acum chiar cred că i-am răspuns 100 % în CNV”, venea reply-ul său ori pe un ton și mai agresiv, cu amenințări de autorități sau cu reclamă negativă, sau din contră cu exasperare că nu înțelege de ce sunt atât de greu de cap și nu pricep ce vrea de la mine.

[Read more…]

La ce sunt ”bune” judecățile?

23 July 2021

Am observat că în prima parte a unui curs de comunicare nonviolentă pe care îl inițiez, există o proporție considerabilă de cursanți care vor să își asume titlul neoficial de ”cel mai mare judecător”.

Prima dată au o rezistență când aud că judecățiile și evaluările sunt printre cele mai frecvente surse de deconectare între oameni: ”Dar cum altfel știi ce e bine și rău? Cum să te îmbunătățești, cum să crești dacă nu te compari cu alții?”

Treptat însă, când văd că există alternativa observației, și că putem folosi judecățile emise ”automat” ca și sursă de identificarea a nevoilor neîmplinite, titlul de ”judecător” devine disputat și e purtat ca un fel de insignă de onoare între ceilalți cursanți. Și bineînțeles că se ajunge la ”poliția CNV” în care cei care emit judecăți sunt imediat ”taxați”.

E doar o altă fază, fiindcă în final cu toții realizăm că dacă evaluăm o judecată ca fiind ceva ”rău” care trebuie îndepărtat din viața noastră, tocmai ce am întărit același mod de a gândi pe care vrem să îl folosim tot mai puțin: am emis o judecătă despre faptul că emitem judecăți! 🙂

Și atunci ce facem cu ele? Cum le folosim în viața reală încât să ne folosească nouă și relațiilor noastre? Vreau mai departe să ofer un exemplu reprezentativ cu intenția de a aduce claritate.

[Read more…]

Invitație la compasiune, prin conectarea cu celălalt

15 June 2021

”Be kind. Everyone you meet is carrying a heavy burden. ”
Ian MacLaren

Spuneam în articolele trecute (articol 1 și articol 2) că practicarea compasiunii adevărate presupune a simți durerea altcuiva, a-ți părea rău pentru ceea ce celălalt trăiește și a-ți dori să-i vii în ajutor prin acțiuni concrete menite să-i diminueze disconfortul, fie el fizic sau de ordin psihic ori emoțional.

Atunci când observăm că cineva suferă, indiferent de cauză, de obicei există două tipuri de reacție din partea noastră: fie resimțim respectiva suferință ca pe o trăire proprie (o putem chiar experimenta în corp sau la nivel emoțional), fie putem să înțelegem la nivel mintal dificultatea cu care persana se confruntă sau să ne imaginăm prin ce trece fiindcă seamănă cu o experiență prin care am trecut și noi, dar la nivel afectiv nu suntem atinși întrucât lipsește componenta emoțională. Aici ne aflăm încă la nivelul empatiei (de tip afectiv în primul exemplu, respectiv cognitiv în cel de-al doilea), iar compasiunea abia din acest stadiu poate să se manifeste, împreună cu impulsul de a veni în sprijinul persoanei care suferă, de a contribui la o stare mai bună a celuilalt.

[Read more…]

Webinar ”Pace între … girafe”

7 May 2021

Înscrie-te AICI pentru a primi link-ul de acces.

A fi om înseamnă a fi în mod frecvent în conflict cu sine și cu ceilalți.

Biologic nu suntem capabili să fim în ”interiorul” experienței altei persoane, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi are cadrul nostru unic de referință la mediul înconjurător, respectiv propria experiență ne modelează modul în care mintea percepe lumea. Știm cu toții acest lucru intuitiv. Într-un exemplu simplu, dacă două persoane merg să vadă același film împreună, s-ar putea ca una să fie foarte pasionată de ce vede, iar cealaltă să se plictisească. Diferența constă în percepția și semnificația interioară, nu în film ca stimul extern.

Medierea prin intermediul comunicării nonviolente este un mijloc eficient de a concilia aceste perspective diferite, atât la nivelul propriei persoane, cât și între indivizi.

Asumarea practicii medierii prin comunicarea nonviolentă (CNV) înseamnă îmbunătățirea și extinderea constantă a capacității de a contribui la reconcilierea și vindecarea conflictelor.

*Atenționare: deși se va folosi frecvent termenul de mediere, acest webinar nu are legătură cu ocupația de mediator autorizat. Deși există multe suprapuneri ca și tehnici folosite, acest webinar se concentrează în special pe modul în care două părți aflate în conflict pot restabili canale de comunicare și nu pe găsirea de soluții în rezolvarea conflictului respectiv.

Bine și rău

23 April 2021

În ultima vreme m-a preocupat subiectul ”binelui și răului”. Cine îl stabilește, cine îl evaluează, cine îl recompensează sau aplică pedepse? Cum se schimbă el în timp, cât e de flexibil de la o epocă la alta, cum folosim dubla măsură în funcție de propriul interes?

Istoria umanității e plină de astfel de exemple. Dacă treci de povara înșiruirilor de ani și bătălii, găsesc istoria de fapt a fi mai mult o analiză a naturii umane. În unele privințe parcă nimic nu s-a schimbat la nivel de reacții individuale, dar în același timp evoluția ca specie e așa de evidentă.

Însă ce a rezonat cel mai mult luna asta a fost prezentarea TED de mai jos, a lui Robert Sapolsky, care răspunde dintr-o perspectivă a neuroștiinței la aceleași întrebări pe care și Marshall Rosenberg și le-a pus de-a lungul întregii sale cariere:

„Ce se întâmplă când pierdem legătura cu nucleul nostru plin de compasiune și devenim violenți?” și
”Ce le permite unor oameni să rămână în contact cu natura lor plină de compasiune chiar și în cele mai cumplite circumstanțe?”

Te invit bineînțeles să urmărești acest video revelator, dar și să îți pui aceste două întrebări de mai sus. Să te gândești la propria viață, la propriile exemple, la propriile justificări când violența pare o soluție așa de potrivită sau când ești mândru că ai putut ”întoarce obrazul”.

Provocarea reală pentru mine a fost să găsesc răspunsuri fără să folosesc termenii de bine și rău (sau sinonime de-ale lor), fără să învinuiesc pe nimeni, fără să blamez pe cineva. Sunt curios ce răspunsuri ai găsit tu.

Cu empatie,

Alexandru Moldovan