Mariei S: „Încercare de întrebare adaptată contextului geopolitic: În ce măsură semnalele de comunicare nonverbală ale liderilor politici (gesturi, postură, microexpresii) pot influența interpretarea intențiilor strategice într-un context geopolitic tensionat și cum pot aceste semnale amplifica sau reduce riscul de escaladare a conflictelor internaționale?”
Răspuns: semnalele nonverbale (ton, postură, gesturi) ale oricărei persoane pot amplifica sau reduce tensiunea în funcție de mesajul pe care îl transmit. În funcție de cum alege receptorul să interpreteze limbajul nonverbal al emițătorului, crește probabilitatea de reacții defensive și escaladare sau de dialog și de-escaladare.
Din perspectiva CNV, este util este să ne concentrăm pe ce se poate observa obiectiv (ce vedem concret: „și-a întors spatele”, „a ridicat vocea”, „a zâmbit”) și să separăm de interpretările posibile („nu-i pasă”, „vrea război”). Apoi ne putem întreba: „Ce nevoi ar putea avea sau proteja prin acest comportament?” – siguranță, recunoaștere, control, apartenență. Desigur că doar această schimbare de focus (de la etichetare la nevoi) nu rezolvă probleme de geopolitică, dar poate fi un început de a găsi soluții spre înțelegere.
Flori: „Considerați că metodele predate de dvs funcționează și pentru persoanele neurodiverse?”
Răspuns: structura de bază CNV (observații clare, exprimarea sentimentelor, conectarea cu nevoile, formularea de cerințe concrete) se poate adapta și pentru persoane neurodiverse, atâta timp cât limbajul este simplificat, predictibil și calibrat la felul lor specific de a procesa informația. În loc de teorie sau explicații, ajută să îți adaptezi mesajul la propoziții scurte, cu exemple foarte concrete și verificări dese de înțelegere („Cum e pentru tine să auzi asta?”, „Să-ți mai dau un exemplu?”).
În același timp, CNV nu este o „soluție universală”: nu schimbă particularitățile neurologice ale unei persoane și nici nu garantează un anumit tip de răspuns. Ce poate oferi este un cadru prin care tu îți clarifici ce simți și ce ai nevoie, modelezi un stil de comunicare mai blând și rămâi curios față de cum este lumea pentru persoana respectivă.
Nicoleta: „Exprimarea nevoilor sau a sentimentelor ne-ar putea vulnerabiliza în relații cu persoane agresive? Acestea ar profita pentru a ne agresa mai violent?”
Răspuns: da, într-o situație unde o persoană se comportă agresiv, a-ți exprimi sentimentele și nevoile poate fi folosit împotriva ta. Și asta nu pentru că CNV ar fi „greșit”, ci pentru că cealaltă persoană e atât de concentrată pe împlinirea propriilor nevoi, încât se va folosi de orice are la îndemână să și le împlinească. În astfel de contexte, prioritatea pentru tine devine siguranța și limite ferme, nu vulnerabilitatea.
Vulnerabilitatea se oferă acolo unde există cel puțin un minim de încredere și grijă reciprocă. Când există agresivitate constantă, merită să reduci nivelul de auto-dezvăluire emoțională, să pui accent pe mesaje scurte, clare, cu limite ferme („Nu sunt de acord să ridici vocea la mine; dacă se întâmplă, închei discuția”) și să cauți suport extern (prieteni, grup, specialist) pentru a avea un spațiu sigur unde îți poți explora sentimentele și nevoile.
Dacă ai însă un pic de experiență cu CNV, o altă alternativă în fața unei persoane care se comportă agresiv poate fi validarea emoțiilor și empatizarea cu nevoile sale neîmplinite. Deseori, odată ce o persoană se simte auzită și validată, va putea renunța la manifestările agresive care îi consumă și lui suficientă energie.
Izabella: „Cerințele de tip PLATO (persoana, locatie, actiune, timp, obiect) funcționează când ai în fața ta o persoană cu depresie?”
Răspuns: PLATO nu este o tehnică de tratament al depresiei, ci un mic instrument de clarificare în interiorul conversației CNV. Cu o persoană depresivă, ritmul, tonul și empatia sunt esențiale: întrebările se pun blând, fără interogatoriu, lăsând loc pentru pauze și validare („Aud că îți este foarte greu acum, ai vrea să povestim un pic despre o situație concretă folosind întrebările astea simple?”). De bază rămâne încurajarea spre sprijin profesional.
Alexandrei R.: „Cum folosim CNV în dezamorsarea unui conflict atunci când interlocutorul își proiectează tensiunea interioară asupra celor din jur?”
Răspuns: când cineva își proiectează tensiunea asupra celor din jur, nu ne ajută să vedem un „agresor”, ci o persoană copleșită de nevoi neîmplinite. Criticile și reproșurile sale sunt de fapt expresii tragice ale acestor nevoi. De aceea, primul pas este să ne oprim din a judeca și să oferim empatie: mai întâi pentru propria persoană (observ frica, iritarea, nevoia de siguranță), apoi pentru celălalt (încerc să intuiesc durerea și nevoia lui de sprijin). Așa că în loc să reacționăm la atacuri, mai bine traducem empatic: „Când spui că toți din jur te încurcă, îți este foarte greu și ai vrea mai mult sprijin și claritate?”
Dezamorsarea nu înseamnă să suportăm orice, să înghițim doar ca să fie bine. Vrem să ne exprim clar ce trăim: „Când aud cuvintele astea, mă simt tensionat, pentru că am nevoie de siguranță și respect în dialog”, iar apoi să formulăm o cerere clară: „Ți-ar fi în regulă să vorbim și să ne ascultăm pe rând?”. E important să renunțăm rapid la tentație discuției „cine are dreptate” și în loc să ne concentrăm pe ce simțim, de ce avem nevoie și ce cerem concret. În acest fel tensiunea scade natural, iar conflictul se poate transformă într-un dialog autentic.
Te invit să te înscrii la următorul webinar la acest link: https://comunicarenonviolenta.ro/webinar/