Ar fi bine să luăm atitudine împotriva noastră ca oameni, care ”țintesc” alți oameni. Și ar mai fi bine să luăm atitudine pentru a ne susține între noi în procesul de vindecare și transformare a lumii noastre. Există efecte neurofiziologice ale bullying-ului la copii. În prezent, avem posibilitatea de a descoperi efectele acestuia în structura creierului nostru. Bullying-ul provocat de cei egali nouă – colegi de clasă, cât și abuzul verbal al părinților, reduce volumul în unele arii ale creierului ce ne ajută să interpretăm lumea noastră socială, să procesăm răspunsurile emoționale, să percepem sensul din limbaj și din auto-exprimare. Diferența este că, bullying-ul între colegi, apare de două ori mai des decât abuzul verbal parental, deci este mai comun și efectele ce urmează acestuia primesc mult mai puțină atenție și validare decât trauma familială.
Trăim într-o lume în care începem să fim în stare să detectăm și să izolăm efectele acțiunilor noastre și începem să recunoaștem complexitatea interacțiunilor sociale. Cred că dezorientarea încă este cel mai comun răspuns pe care îl avem atunci când trebuie să luăm atitudine, să acționăm, să educăm, să intervenim și să susținem transformarea lumii noastre. Și dezorientarea este, cel mai adesea, un efect efect al traumei – sistemul nostru se „închide” în condiții de șoc și de copleșire. Pe măsură ce ne rezolvăm dezorientarea, orizontul nostru se lărgește. Nu mai punem etichete oamenilor ca „merită” sau „e vinovat/ă” și, în mod paradoxal, reușim să îi susținem în schimbarea lumii lor.
În cazul unei fetițe de 11 ani care lovea, s-a dovedit că trăia cu un tată terifiant care își agresa fizic copiii. În alt caz, o fetiță de clasa a V-a care îi excludea pe alții din grupul ei, s-a dovedit că provenea dintr-o familie în care copiii erau abuzați sexual. Se poate întâmpla să aplici comportamente de tip bullying unor persoane pe care le placi, pentru că nu ști cum să te comporți altfel în acest caz. Cu toții avem nevoie de ajutor. Și cei care practică bullying-ul și cei cărora le este adresat au nevoie de ajutor, dar de unul diferențiat.
Mergând la un alt nivel, comportamentul nostru de bullying asupra indivizilor se transformă în modele de comportament mai ample, precum rasismul, discrimarea pe baza vârstei, sexism ș.a., mergând chiar către manifestări de ură, cum ar fi crima sau genocidul. Este mereu de vină emisfera noastră stângă, acționând din credința că oamenii sunt odar obiecte și nu contează cu adevărat.
Încă știm foarte puține despre cum se declanșează mecanismele de transformare, dar pentru a merge mai departe, avem fiecare nevoie să ne rezolvăm propriile „dezorientări”, să ne vindecăm propriile răni, astfel încât creierul nostru să fie iute, prezent și dispus să acționeze cu scopul de a ne conecta și să înceapă schimbarea, pentru a diminua răul și trauma din viața noastră. Avem nevoie de o combinație de zero toleranță în ceea ce privește bullying-ul, din copilărie până în viața de adult, și suport de ambele părți ale conflictului. Avem nevoie să acționăm personal și să fim deschiși la a lua atitudine în efectuarea schimbării. Și, pentru a putea face asta, avem nevoie să putem recunoaște modelele de abuz și de bullying.
Sursă articol: https://empathybrain.com/uncategorized/understanding-and-healing-from-bullying-giving-and-receiving-april-2013/