Compasiunea în viețile noastre

Se vorbește despre compasiune încă dinainte de Aristotel (n. 384 î.Hr.). Practicile străvechi de vindecare emoțională aveau la bază această noțiune care derivă din latinescul compati , al cărui sens este de „a suferi împreună cu”, a împărtăși suferința, iar practicile spirituale actuale amintesc foarte mult despre iubirea plină de compasiune.

Întrebarea la care intenționez să răspund prin această serie de articole se referă la ce înțelegem noi prin compasiune? Cu siguranță nu ne dorim doar să suferim împreună cu ceilalți, nu-i așa? 

Ce este, așadar, compasiunea și cum o putem aplica într-un mod constructiv și sănătos în viețile noastre de zi cu zi?

Există numeroase definiții oficiale pe care n-am să le înșir aici, ci mai degrabă am să mă rezum la viziunea comunicării nonviolente asupra acestui concept, care trece dincolo de suferință spre aspecte mai palpabile: compasiunea se referă la capacitatea de a recunoaște și a înțelege cu adevărat starea de suferință a celuilalt și la intenția noastră de a-i fi alături în moduri cât mai practice. Astfel, spre deosebire de empatie, care are o latură mai pasivă, compasiunea presupune o acțiune concretă cu care venim în sprijinul celuilalt, și deci conține o latură mai dinamică. 

Compasiunea ne îndeamnă de fapt să ne implicăm, în special atunci când cei din jur rămân nepăsători sau se îndepărtează de cel aflat în suferință. Cu alte cuvinte, este atunci când durerea sau disconfortul ființei din fața noastră ne atinge și simțim impulsul de a face ceva pentru a alina, a diminua sau chiar îndepărta respectiva neplăcere, indiferent dacă este de ordin fizic, psihic sau sufletesc. Acest impuls este dictat de natura noastră umană nepervertită, cea care caută armonia și bunăstarea semenilor, și nu are de-a face deloc cu mila, ci cu faptul că ne pasă cu adevărat de binele celuilalt.

În același timp, compasiunea pe care noi o manifestăm (sau nu) este strâns legată de abilitatea noastră de a conștientiza faptul că toate acțiunile noastre și ale celorlalți sunt determinate de un set de nevoi universale pe care cu toții le avem și pe care ne străduim să ni le împlinim sub diverse forme, în diferite momente. Atunci când realizăm că, în esență, totul se reduce la aceste nevoi, căpătăm o altă viziune asupra realității și devenim capabili să acționăm dintr-o zonă conștientă, mai degrabă decât să reacționăm conform vechilor noastre tipare cu care ne-am obișnuit.

Mai multe despre compasiune și cum o putem cultiva astfel încât să ne servească relațiile – în articolul următor.

Articol scris de Ștefana Forgaciu