O bună bucată din viața mea m-au iritat îndemnurile și afirmațiile de genul „Trebuie să te iubești în primul rând pe tine.” sau „Dacă nu te iubești tu pe tine, cum ai vrea să o facă alții în locul tău?” sau „Ceilalți nu te respectă pentru că tu nu te respecți. Ceilalți te tratează exact așa cum tu te tratezi pe tine.”
Mă enervam de-a dreptul când mă aflam în durere și cineva încerca să-mi arate că nu mă iubesc suficient și că aceea era sursa tuturor neplăcerilor mele, iar dacă reușeam cumva să ajung la iubirea de sine, totul s-ar fi rezolvat ca prin minune. Desigur, intenția celor dragi este să ne ridice atunci când ne aflăm pe fundul prăpastiei, asta puteam s-o înțeleg, ce mă irita pe mine era faptul că nu reușeam să-mi dau seama CUM aș putea să mă transform din cel mai mare dușman al meu în cel mai bun prieten.
