De câte ori te-ai surprins judecând pe cineva?
Dar acuzând? Sau punând etichete, dând verdicte, criticând?
Cu voce tare sau doar în gând…
Aceste întrebări nu sunt menite să genereze în tine un sentiment de vină sau rușine, ci doar să-ți direcționeze atenția către interior, către tine însuți/însăți.
Este absolut uman și firesc să facem toate aceste lucruri. Cu toții avem aceste tendințe, mai mult sau mai puțin conștiente. Dacă însă stăm să ne gândim în ce măsură ele ne ajută în vreun fel, constatăm că de fapt astfel de atitudini nu ne prea sunt de folos. Ce ne aduc ele bun, la modul concret? Ne fac mai blânzi în relație cu celălalt? Mai înțelegători, mai înțelepți? Atunci când judecăm pe cineva, chiar și dacă o facem doar în gândurile noastre, suntem oare mai dispuși spre acceptare și iubire?
