Recent am terminat o carte care va rămâne pentru mine cu eticheta ”am citit-o în pandemie”. E vorba de ”Sacred Economics” a lui Charles Eisenstein și pe care o poți citi și tu gratuit pe acest website inclusiv în limba română.
Dar nu despre conținutul ei vreau să îți spun acum, ci că am observat că în zoom-urile mele cu diverși cunoscuți, dacă subiectele ajungeau în zona noile informații din această carte, mă ”ambalam” și începeam să argumentez fervent unele dintre idei. Mi-a atras atenția și soția de câteva ori că parcă aveam cam sus decibilii în ”call-ul de aseară”.
Am văzut că se repetă recția și mă întrebam de ce. Așa că mi-am luat frumos fișa de auto-empatie și am lăsat NVC-ul să-și facă magia! 🙂
Înainte să îți spun ce am descoperit, vreau să te întreb dacă nu ți s-a întâmplat și ție, ca după ce ai descoperit ceva nou, care contrazicea un aspect important din viața ta, să treci în extrema cealaltă: cea a ”apostolizării”? De parcă nu e suficient că ți-ai dat tu seama, dar mai trebuie să convingi și pe alții acum…
Asta am descoperit atât din clar în acest exercițiu de auto-empatie. De fapt, tot ce doream era să trăiesc în integritate și autenticitate cu propriile valori. Iar această luptă de argumente care o aveam cu cunoscuții mei, era de fapt o luptă internă între vechiile mele idei și cele noi venite. Și până nu fac pace cu propria luptă, o să mă lupt mereu (aparent) și cu alții.
Doar că dacă nu am aceste contraziceri cu alții, nu îmi pot da seama de propriile mele contradicții. Avem nevoie să ne ”șlefuim” de alți oameni, ca să scoatem ”diamantul” din noi!
Dar totuși nu vreau să o mai fac cu decibelii ridicați. Așa că mi-am propus să zic un mesaj tampon când văd că intrăm în teritoriul contondent: ”Uite, eu am alte idei legate de acest subiect. Unele s-ar putea să fie chiar opuse de cutuma socială sau viziunea tradițională despre acesta. Ele însă vin dintr-o altă paradigmă cu care și eu acum mă familiarizez. Așa că am nevoie să argumentez aceste idei cu tine ca să am eu mai multă claritate. Și vreau să te asigur că nimic nu e personal, direcționat spre persoana ta. Cum ești legat de ce ți-am zis acum? Ești ok să continuă discuția?”
Știu că poate că sună prea ”fancy” sau artificial. Dar sunt 25 de secunde (pe bune, atâta durează să zici textul din ghilimelele de mai sus), care însă pot salva ore de nervi și chiar prietenii vechi.
Important e să-ți găsești cuvintele proprii și să ai intenția de a păstra și proteja respectiva relație, făcând însă tot posibilul să fi autentic cu propriile tale valori. La urma urmei, despre asta e vorba în comunicarea nonviolentă.