Articol scris de Răzvan Danc.
Emoțiile vin și pleacă!
Dacă le lăsăm.
Participanții la programele de Comunicare Nonviolentă învață că emoțiile sunt simpli mesageri ai nevoilor noastre. Mai mult de atât, ei învață că o emoție nu durează mai mult de 90 de secunde, așa cum spune și Daniel Siegel.
Și totuși? De ce nu reușim să ne simțim „mai bine” după cele 90 de secunde? Răspunsul este simplu: pentru că nu lăsăm emoțiile să-și facă treaba.
Care e treaba lor?
Să ne „anunțe” că o anumită nevoie este sau nu împlinită în aici și acum.
Ce facem noi, în schimb? Creăm o poveste în jurul acestei emoții, iar în acel moment începem să ne cramponăm de ea. Povestea poate suna în fel și chip, însă de cele mai multe ori este o poveste de respingere a ceea ce este: „nu vreau să simt asta”, „vreau să scap cât mai repede de această emoție” etc.
Hai să facem un exercițiu împreună.
Ia un pix în mână.
Imaginează-ți că acest pix reprezintă una dintre emoțiile care „nu-ți dau pace” în ultima vreme.
Mâna reprezintă conștiința ta, prezența, ființa ta, observatorul care tu ești. Ești tu.
Strânge acest pix în mână.
Strânge!
Strânge!
Cum se simte?
Deloc confortabil, nu?
Însă, surpriză, după un timp, începem să ne obișnuim cu această senzație. Credem că această stare de încordare face parte din „felul nostru de a fi”.
Și totuși, undeva în interior, simțim că nu e ceva natural, ceva ce așa este menit să fie.
Deschide acum pumnul. Lasă pixul să se plimbe pe mâna ta.
Ce observi?
Este pixul (emoția) atașat de tine? De ceea ce ești?
Nu, așa este.
Asta înseamnă că dacă tu nu ești emoția ta, poți să te eliberezi de aceasta.
Cum?
Doar întoarce mâna și lasă acest pix să cadă.
Eliberarea emoțională poate fi exact atât de simplă.
De ce o complicăm oare?
Emoțiile ne ajută să vedem ce e viu în noi.
Apoi, ele trec, se sting și lasă loc altor emoții și tot așa.
Când ne cramponăm de ceea ce simțim și nu mergem mai departe, înspre a vedea care sunt nevoile (ne)împlinite, începem să devenim ca o oală sub presiune. Mai devreme sau mai târziu vom exploda. Și se va face destul de multă mizerie… (multe relații au avut de suferit după astfel de explozii).
Îți ofer în continuare un scurt exercițiu de conștientizare și eliberare emoțională, bazat pe niște întrebări-țintite.
Te poți așeza într-o poziție confortabilă, cu ochii închiși sau deschiși, după cum alegi tu.
Întreabă-te: Ce simt ACUM?
Și așteaptă până îți este clar ceea ce simți.
Apoi, continuă cu întrebarea: Ce nevoie (nu) îmi este împlinită în acest moment?
Pot ACCEPTA prezența acestor emoții și nevoi în acest moment? Mă pot deschide (măcar puțin, măcar de dragul acestui exercițiu) înspre a le face loc acestor trăiri interioare să fie?
Mă pot deschide și pot primi toate gândurile și senzațiile care se nasc o dată cu această emoție?
Aș putea să mă eliberez de emoția pe care o simt?
Aș fi dispus să fac asta?
Când? – iar răspunsul la această întrebare este o invitație la ACUM, la a te elibera acum de ceea simți, așa cum ai lăsat pixul să cadă din mâna ta. Poți la fel de bine să spui (în cinci minute sau pentru cinci minute – tot vei avea beneficii mari de pe urma exercițiului).
Și da, e posibil ca uneori răspunsul la aceste întrebări să fie NU. Asta e o invitație să explorezi mai mult subiectul și să vezi ce se află în spatele refuzului. Oricum, chiar dacă spui NU, tot se produce eliberare emoțională. Pentru că, preț de câteva momente, nu te-ai mai confundat cu emoțiile tale.
Inspiră și expiră.
Reia acest proces ori de câte ori este necesar:
- Ce simt acum?
- Ce nevoie (nu) îmi este împlinită?
- Pot accepta prezența acestor emoții și nevoi în ființa mea?
- Pot face loc acestor trăiri?
- Aș putea să mă eliberez de această emoție pe care o simt?
- Aș fi dispus să fac asta?
- Când?
Observă cum te simți după fiecare proces de conștientizare-eliberare.
De fiecare dată când ne adresăm aceste întrebări, noi înțelegem tot mai profund că nu suntem emoțiile noastre și nu este necesar să ne ținem agățați de ele.
Iar apoi, dintr-o stare de eliberare, poți merge înspre ultimul pas al Comunicării Nonviolente: cerințele.
Ce aș putea cere de la mine sau de la ceilalți pentru a-mi împlini nevoia?
Îmi doresc ca acest exercițiu să îți fie de folos pentru a te bucura de mai multă libertate emoțională și să vă conectați mai profund cu ființa voastră.
Succes!
Articol scris de Răzvan Danc.
Sursă: cartea ”Metoda Sedona” de Hale Dwoskin.