Odată cu deschiderea mea către Comunicarea Nonviolentă am descoperit o comunitate de oameni cu care împărtășesc aceleași valori de creștere, susținere reciprocă, grijă și contribuție.
Am început să colaborăm împreună în diverse proiecte, mânați de dorința de a integra acest limbaj al emoțiilor și al nevoilor în viețile cât mai multor oameni, cu intenția de a-i ajuta să aducă mai multă apropiere și înțelegere în relațiile lor.
Dar din dar se face Rai spune o vorbă din popor. Am început să dăruiesc, câte puțin din timpul și resursele mele, atât cât m-am priceput. Acum, uitându-mă înapoi, îmi dau seama că, cu cât am fost mai dedicată și mai implicată în proiectele în care am crezut cu toată ființa mea, cu atât au început să curgă darurile celorlalți din comunitate spre mine. Din senin! Am primit „cantități” infinite de: afecțiune, recunoaștere, generozitate, sprijin, abundență, posibilități nebănuite de învățare, grijă, includere, valorizare, parteneriate, libertate, împuternicire… și atâtea și atâtea!
Recent, am simțit nevoia să-i mulțumesc unei colege pentru suportul acordat în ultima perioadă, sub forma unui cadou în formă fizică, pe care l-am compus cu multă atenție, vreo 2-3 luni la rând. Când am simțit că e complet, l-am transmis prin curier, însoțit de o scrisoare, cu inima plină de entuziasm și nerăbdare.
N-a fost prima dată când mi-am exprimat recunoștința față de cineva drag în acest fel, însă, de data asta, impactul darului meu de suflet a depășit cu mult orice așteptare a mea. Eu mi-am imaginat că va contribui la nevoia ei de frumos, apreciere și prețuire. Urmând să aflu că, pentru ea, atenția mea la detalii în creația transmisă a însemnat mult mai mult: a însemnat că cineva o vede, că și ea contează, că îi este recunoscutăcontribuția, că e valorizată și că… merită.
Cuvintele ei m-au mișcat profund, mai mult decât pot exprima. Sunt uimită și acum ce minuni se petrec atunci când dăruim din inimă!
Cel mai adesea, darurile noastre pentru ceilalți iau însă forma cuvintelor sau ale acțiunilor noastre îndreptate către ei: o vorbă caldă și bună, o apreciere, o ironie, un reproș, o ușă trântită, ochi dați peste cap… Toate acestea sunt forme de daruri.
Cât suntem de atenți la ceea ce le oferim zi de zi, clipă de clipă, celor din jurul nostru?
Cât de mult ne preocupă darurile noastre pentru ceilalți?
Prin ceea ce dăm, căutăm să le îmbunătățim celorlalți viața, sau să-i corectăm, să le dăm peste nas, să le arătăm unde greșesc și cât suferim noi „din cauza lor”?
Cu siguranță cu toții ne dorim o lume mai bună. Cum ar fi să învățăm să le facem celorlalți daruri care să ne apropie, care să construiască punți de legătură între noi, care să ne sprijine, în loc de cadouri care dor, care ne îndepărtează, care ne șubrezesc încrederea reciprocă și afectează relația?
Cum ar fi să începem să creăm noi Un Pământ Nou, pe bucățele, cât și cum putem, începând cu fiecare mic dar oferit ființelor din jurul nostru?…
Daruri inspirate tuturor!
Articol scris de Ștefana Forgaciu