Foto: https://www.pexels.com/
Unii ne simțim frustrați din cauza comportamentului celorlalți. Există nenumărate cazuri de acest gen. Și, în mod natural, aceste situații ne predispun la enervare, mai ales dacă în loc de observație, folosim evaluarea (ex. „Vecinul meu încearcă să mă tragă pe sfoară. Colegul meu vrea să îmi ia job-ul. Fratele meu se ocupă cu vechile lui șmecherii. Tipul acesta este un om de nimic.”)
Atunci când gândim în acest fel, ne enervăm. Este greu să ne stăpânim emoțiile și pornirile. Dar, în loc să avem această reacție, haideți să încercăm să trecem prin viață ca și când am fi un un avocat din oficiu. Să încercăm să manifestăm empatie și compasiune față de oamenii ce ne înconjoară. Să încercăm să „pledăm pentru caz ca și cum lipsește avocatul celeilalte persoane, în ciuda intereselor personale.”
Astfel, ia-ți cât timp ai nevoie pentru a te gândi ce îi motivează pe ceilalți oameni, care sunt nevoile lor neîmplinite. Ia-ți timp să acționezi ca și cum ai încerca să îi ajuți să scape de pedeapsa judecătorului și a juriului – care e reprezentată de partea emoțională și răzbunătoare din mintea ta. (ex. „Oh, el chiar vrea ce e mai bine pentru toată lumea. Fratele meu nu știe cum să facă mai bine în acest moment. Tipul acesta nu a vrut să dea peste mine – are doar o zi grea.”). Nu lupta doar să vezi ce e mai rău; luptă să vezi partea sau motivul lor, să îi înțelegi.
Atunci când facem asta, când acordăm cuiva prezumția de nevinovăție – prezumția inocenței în locul prezumției de vină – totul se calmează. Putem ierta. Putem găsi elemente comune cu acea persoană. Putem să legăm o legătură, o relație. Vedem deci că a ne focaliza pe comportamentul nostru e de departe cel mai important lucru pentru a nu ne înfuria .
Articol preluat de la https://dailystoic.com/